Lovinescu, Horia (28 august 1917 - 16 septembrie 1983)

Horia Lovinescu

28 august 1917 – 16 septembrie 1983

Wikipedia: Horia Lovinescu

Horia Lovinescu (născut la 28 august 1917, la Fălticeni – decedat la 16 septembrie 1983, la București) a fost un dramaturg român contemporan, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei.

Este nepotul de frate al criticului Eugen Lovinescu.

Dramaturgul a fost fiul mai mare al lui Octav Lovinescu, avocat, și al Anei Cetățeanu.

Tatăl, Octav, fratele criticului literar Eugen Lovinescu, se trăgea din comuna Rădășeni, iar mama din localitatea Subcetate, având în ascendență pe Ion Budai-Deleanu.

Scriitorul a mai avut doi fraţi: Octav, avocat (1913-1945), și Vasile, filosof. Horia Lovinescu face parte, așadar, dintr-o familie celebră familia Lovinescu care a dat literelor noastre mai mulți scriitori, între care și Anton Holban, văr (1902-1937), Monica Lovinescu, vară, și Alexandrina Lovinescu, vară.

A fost timp de două decenii directorul teatrului Nottara din București...

 Operă

Debutează în teatru cu piesa Lumina de la Ulmi în anul 1954. Abordează aici problemele și locul intelectualității în societate, cu trimitere evidentă la problematica social politică. Piesa e o capodoperă a teatrului proletcultist, imitat după teatrul sovietic contemporan epocii stalinismului triumfător.

Piesa Citadela sfărâmată, scrisă în 1955, a avut un mare succes, fiind ecranizată și tradusă în mai multe limbi sub titlul Familia Dragomirescu.

Rând pe rând apar: Oaspetele din faptul serii, Hanul de la răscruce, O întâmplare, Surorile Boga, ... Și pe strada noastră, Revederea, Febre sau Moartea unui artist.

În 1963, la Editura pentru Literatură, apare volumul Teatru care cuprinde cea mai mare parte din piesele enumerate mai sus.

La editura Cartea Românească au apărut în volum, în anul 1971, alte patru piese: O casă onorabilă, Al patrulea anotimp, Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă, Și eu am fost în Arcadia.

Teatrul lui e unul de idei, cu conflicte acute. Întâmplările se desfășoară cu intensitate și dramatism. Horia Lovinescu e un constructor de teatru modern, psihologic deși utilizează speciile și modalitățile consacrate ale genului.

Dramaturgie

• Citadela sfărâmată
• Surorile Boga
• Moartea unui artist
• Lumina de la Ulmi (piesă de teatru realist socialistă)
• Petru Rareș
• O casă onorabilă
• Al patrulea anotimp
• Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă
• Paradisul
• Negru și roșu, (postum)

 Filmografie (scenarist)

• Citadela sfărâmată (1957) Regia: Haralambie Boroș, Marc Maurette
• Stejar – extremă urgență (1974) - în colaborare cu Mihai Opriș