Jebeleanu, Alexandru (7 octombrie 1923 - 28 aprilie 1996)

Alexandru Jebeleanu

7 octombrie 1923 – 28 aprilie 1996

Wikipedia: Alexandru Jebeleanu

Alexandru Jebeleanu (născut la 7 octombrie 1923, la Șipet, în judeţul Timiș – decedat la 28 aprilie 1996, la București) a fost un poet român.

După absolvirea liceului industrial la Timișoara a urmat un semestru cursurile Facultății de Agronomie din Timișoara.

A trecut să studieze la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959.

A debutat în revista „Universul literar”, în 1941, debutul editorial fiind în 1945 cu volumul „Oglinzi sonore”.

În 1949 a fost înființată Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, din care făceau parte 16 membri ai Uniunii Scriitorilor din România. În funcția de Secretar (președinte) a fost ales poetul Alexandru Jebeleanu, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1970.

În 1952 publicația „Scrisul bănățean” a devenit revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, avându-l ca redactor-șef pe Alexandru Jebeleanu, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1972...

Stancu, Zaharia (5 octombrie 1902 - 5 decembrie 1974)

Zaharia Stancu

5 octombrie 1902 – 5 decembrie 1974

Wikipedia: Zaharia Stancu

Zaharia Stancu (născut la 5 octombrie 1902, la Salcia, în județul Teleorman – decedat la 5 decembrie 1974, la București) a fost un scriitor român, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder.

A fost și continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa.

Zaharia Stancu și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții.

Romanul său „Desculț” (1948) a fost masiv promovat în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al unui autor de expresie română și parcurgând globul „în sandale de aur”, după cum îi plăcea autorului să spună. A fost tradus în 24 de limbi până în 1988, printre altele, existând o traducere și în limba japoneză.

Cu toate acestea, în opinia mai multor critici, cărțile lui importante sunt romanele „Șatra”, „Jocul cu moartea” și „Pădurea nebună” (Dilîi-orman; două cuvinte provenite din două limbi, care definesc aria sa natală, Diliorman sau Teleorman).

Bacovia, George (17 septembrie 1881 - 22 mai 1957)

George Bacovia

George Andone Vasiliu

17 septembrie 1881 - 22 mai 1957

Wikipedia: George Bacovia

George Bacovia (născut la 17 septembrie 1881 (pe stil vechi 4 septembrie), la Bacău – decedat la 22 mai 1957, la București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Biografie

Copilăria

George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal...

Camilar, Eusebiu (7 octombrie 1910 - 27 august 1965)

Eusebiu Camilar

7 octombrie 1910 – 27 august 1965

Wikipedia: Eusebiu Camilar

Eusebiu Camilar (născut la 7 octombrie 1910, în satul Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – decedat la 27 august 1965, la București, în România) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române.

Părinții săi au fost țăranii Ion și Natalia Camilar (născută Motrici). A urmat cursurile școlii primare din satul natal și cele ale Liceului „Ștefan cel Mare" din Suceava. A debutat în 1929 cu versuri în „Moldova literară", revista Societății Literare „Tinerimea" din Mihăileni. A fost căsătorit cu poeta Magda Isanos...

Romains, Jules - Farigoule, Louis Henri Jean (26 august 1885 - 14 august 1972)

Jules Romains

Louis Henri Jean Farigoule

26 august 1885 – 14 august 1972

Wikipedia: Jules Romains

Louis Henri Jean Farigoule (cunoscut sub pseudonimul Jules Romains) (născut la 26 august 1885 – decedat la 14 august 1972) a fost poet, prozator, dramaturg francez, fondator și reprezentant principal al doctrinei unanimismului.

Opera

Poezie

• 1908: Viața unanimă („La vie unanime");
• 1916: Europa („Europe");
• 1917: Cele patru anotimpuri („Les Quatre Saisons");
• 1920: Călătoria amanților („Le voyage des amants");
• 1909: Prima carte de rugăciuni („Premier livre de prières");
• 1910: Poemul metropolitanului. Manual de zeificare. O ființă în mișcare („Le poème du métropolitain. Manuel de déification. Un être en marche");
• 1924: Oda genoveză („Ode génoise");
• 1937: Omul alb („L'homme blanc");
• 1945: Pietre ridicate („Pierres levées");
• 1948: Antologie lirică („Choix de poèmes");
• 1957: Case („Maisons")...

Baltazar, Camil (25 august 1902 - 27 aprilie 1977)

Camil Baltazar

Leibu Goldenstein sau Leopold Goldstein

25 august 1902 - 27 aprilie 1977

Wikipedia: Camil Baltazar

Camil Baltazar (născut Leibu Goldenstein / Leopold Goldstein, la 25 august 1902, la Focșani – decedat la 27 aprilie 1977, la București) a fost un poet româno-evreu.

Camil Baltazar a studiat la București și a fost prim redactor la ziarul „România Liberă", a colaborat la ziarele: „Zburătorul", „Reporter" și „Gazeta literară".

A practicat lirica elegiacă și de notație („Vecernii”, „Flaute de mătase”) sau a cotidianului nud („Întoarcerea poetului la uneltele sale”). A publicat, de asemenea, memorialistică și traduceri.

Ca poet, Camil Baltazar a cultivat versul tradiționalist și poezia intimistă. Deși în perioada 1947-1976 a publicat alte 8 volume de versuri, poetul a intrat, treptat, într-un con de umbră.

În timpul Holocaustului a apărut pe lista scriitorilor evrei ostateci...

Bolintineanu, Dimitrie (14 ianuarie 1819 - 20 august 1872)

Dimitrie Bolintineanu

(14 ianuarie 1819 - 20 august 1872)

Wikipedia: Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu (născut la 14 ianuarie 1819 (sau 1825 după alte surse), la Bolintin-Vale — decedat la 20 august 1872, la București) a fost un poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848.

Cronologie

1819, februarie – Se naște, în satul Bolintinul din Vale (județul Ilfov), Dimitrie Bolintineanu, fiul macedoneanului Ienache Cosmad. „Părinții lui nu sunt nici vechi moldoveni, nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venită din Balcani, se pare, așezată de curând în țară, un fel de moșieri de clasa a treia, sau mai curând din clasa arendașilor“ (Nicolae Iorga); Stabilindu-se peste câțiva ani în București, viitorul poet urmează cursurile Colegiului Sfântul Sava, având colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne și pe Al. Crețulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron.

...

Motrescu, Ilie (18 august 1941 – 26 iulie 1969)

Ilie Motrescu

(18 august 1941 – 26 iulie 1969)

Wikipedia – Ilie Motrescu

Ilie Motrescu (născut la 18 august 1941, la Crasna Putnei, în Storojineț, Ucraina, decedat la 26 iulie 1969, la Crasna) a fost un poet, prozator, profesor, publicist, ziarist, folclorist și muzician român, angajat activ în lupta pentru eliberarea teritoriilor românești aflate sub ocupația sovietică.

Biografie

Ilie Motrescu s-a născut la 18 august 1941 la Crasna Putnei, pe Valea Siretului, în județul Storojineț, într-o familie de reprezentativi gospodari și meseriași români, din părinții Ion și Ana Motrescu. Școala primară o face mai întâi la Ciudei (8 ani), iar clasele 9-10 le absolvă la școala medie nr. 4 din Crasna. În același an (1959), împreună cu un grup de absolvenți din Crasna și din alte localități pornește spre Moldova, la Institutul pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, unde se înscrie la Facultatea de limba și literatura română și de muzică. Absolvind facultatea în 1964 este încorporat un an în armata sovietică (cum se obișnuia în acea vreme).

...

Scott, Walter (15 august 1771 – 21 septembrie 1832)

Walter Scott

(15 august 1771 – 21 septembrie 1832)

Wikipedia - Walter Scott

Sir Walter Scott (15 august 1771 – 21 septembrie 1832) a fost un scriitor scoțian prolific și un poet popular în Europa în timpul vieții sale.

Se poate spune că Scott a fost primul autor de limbă engleză care a avut o carieră internațională în timpul vieții, cu mulți cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza lui sunt încă citite și multe din scrierile lui rămân scrieri de referință atât pentru literatura engleză, cât și pentru literatura scoțiană. Printre operele sale celebre se numără „Ivanhoe", „Rob Roy", „The Lady of The Lake", „Waverley", „The Heart of Midlothian" și „The Bride of Lammermour". Există un număr de traduceri ale operelor lui Sir Walter Scott în limba română.

 ...

Coşbuc, George (20 septembrie 1866 – 9 mai 1918) I

Documentare din Wikipedia, George Coşbuc

George Coşbuc (născut la 20 septembrie 1866, la Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud, decedat la 9 mai 1918, la Bucureşti) a fost un poet și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârşit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârşit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a poeziei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

Eminescu, Mihai (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889) III - Poezii

Adio

De-acuma nu te-oi mai vedea,

Rămâi, rămâi, cu bine!

Mă voi feri în calea mea

De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei,

De astăzi nu-mi mai pasă

Că cea mai dulce-ntre femei

Mă lasă.

Căci nu mai am de obicei

Ca-n zilele acele,

Să mă îmbăt şi de scântei

Din stele,

Când degerând atâtea dăţi,

Eu mă uitam prin ramuri

Şi aşteptam să te arăţi

La geamuri.

Eminescu, Mihai (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889) II

Cronologie

Ediţia I a Poesiilor lui M. Eminescu

(www.mihaieminescu.ro)

1850

 Se naşte, în oraşul Botoşani, Mihail, al şaptelea copil din cei unsprezece ai lui Gheorghe şi Raluca Eminovici (Raluca provenea din familia Iuraşcu). Unele mărturii îi fixează ca dată a naşterii 14 decembrie 1849, iar numele de Mihai i se va impune mai târziu. Familia cobora, pe linie paternă, din Transilvania, de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgeşti, obligaţiilor militare şi a persecuţiilor religioase. Bunicii săi, Vasile şi Ioana, au trăit în Călineştii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comună întemeiată de emigranţii transilvăneni. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844 şi, poetul, născut mult mai târziu, nu-i cunoaşte şi nu-i evocă în scrierile sale. Gheorghe, primul băiat al lui Vasile, tatăl poetului, trece din Bucovina în Moldova şi îndeplineşte funcţia de administrator de moşie. Este ridicat la rangul de căminar şi îşi întemeiază gospodăria sa la Ipoteşti, în Ţinutul Botoşanilor.

Familia sporeşte repede şi se nasc, înaintea poetului, Şerban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar după el, Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei (1856) şi Vasile (?). mor, înainte de-a ieşi din copilărie, Ruxandra, Maria şi Vasile.

Căminarul, om cu dragoste de carte, îşi trimite băieţii şi chiar o fată, Aglaia, să facă studii la

Eminescu, Mihai (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889) I

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (născut la 15 ianuarie 1850, Botoșani – decedat la 15 iunie 1889, la București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.

Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figură marcantă a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă