Constantin Brâncoveanu
(15/26 august 1654 - 15/26 august 1714)
Constantin Brâncoveanu (învechit
Costandin Brâncovanu, născut 15/26 august 1654 - decedat 15/26 august 1714) a
fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai
lungi domnii din istoria principatelor române. Mare boier, nepot al domnului
Șerban Cantacuzino, el a moștenit și a sporit o avere considerabilă, care
consta din proprietăți imobile și din sume de bani depuse în bănci din
străinătate. În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă
perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale,
în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil
arhitectural eclectic ce-i poartă numele.
În politica externă Brâncoveanu
a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv în tabăra imperială,
care într-un avânt semnificativ recuperase Ungaria și Transilvania de la
otomani. Și-a cumpărat bunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsând
sume uriașe sultanului și funcționarilor de la Constantinopol, ceea ce i-a adus
supranumele de „altın bey” (română prințul aurului).
...
