Stancu, Zaharia (5 octombrie 1902 - 5 decembrie 1974)

Zaharia Stancu

5 octombrie 1902 – 5 decembrie 1974

Wikipedia: Zaharia Stancu

Zaharia Stancu (născut la 5 octombrie 1902, la Salcia, în județul Teleorman – decedat la 5 decembrie 1974, la București) a fost un scriitor român, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder.

A fost și continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa.

Zaharia Stancu și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții.

Romanul său „Desculț” (1948) a fost masiv promovat în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al unui autor de expresie română și parcurgând globul „în sandale de aur”, după cum îi plăcea autorului să spună. A fost tradus în 24 de limbi până în 1988, printre altele, existând o traducere și în limba japoneză.

Cu toate acestea, în opinia mai multor critici, cărțile lui importante sunt romanele „Șatra”, „Jocul cu moartea” și „Pădurea nebună” (Dilîi-orman; două cuvinte provenite din două limbi, care definesc aria sa natală, Diliorman sau Teleorman).

Botez, Alice (22 septembrie 1914-27 octombrie 1985)

Alice Botez

22 septembrie 1914-27 octombrie 1985

Wikipedia: Alice Botez

Alice Botez (născută la 22 septembrie 1914, la Slatina – decedată la 27 octombrie 1985, la București) a fost o prozatoare română.

Date biografice

A făcut studii de logică și psihologie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (1933-1938). Și-a făcut debutul publicistic în 1937. Între 1940 și 1942 susține cronica literară a cotidianului „Vremea". În 2001 i s-a publicat jurnalul sub numele „Cartea realităților fantastice”. A fost o bună prietenă cu Jeni Acterian, autoarea „Jurnalului unei fete greu de mulțumit”, jurnal apărut postum.

Liviu Petrescu, în „Dicționarul Scriitorilor Români”, scrie despre Alice Botez: „[ea] prezintă în proza sa, asemenea lui Ianus, o față dublă arătând o vie receptivitate pentru experimentele și căutările prozei moderne”...

Camilar, Eusebiu (7 octombrie 1910 - 27 august 1965)

Eusebiu Camilar

7 octombrie 1910 – 27 august 1965

Wikipedia: Eusebiu Camilar

Eusebiu Camilar (născut la 7 octombrie 1910, în satul Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – decedat la 27 august 1965, la București, în România) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române.

Părinții săi au fost țăranii Ion și Natalia Camilar (născută Motrici). A urmat cursurile școlii primare din satul natal și cele ale Liceului „Ștefan cel Mare" din Suceava. A debutat în 1929 cu versuri în „Moldova literară", revista Societății Literare „Tinerimea" din Mihăileni. A fost căsătorit cu poeta Magda Isanos...

Romains, Jules - Farigoule, Louis Henri Jean (26 august 1885 - 14 august 1972)

Jules Romains

Louis Henri Jean Farigoule

26 august 1885 – 14 august 1972

Wikipedia: Jules Romains

Louis Henri Jean Farigoule (cunoscut sub pseudonimul Jules Romains) (născut la 26 august 1885 – decedat la 14 august 1972) a fost poet, prozator, dramaturg francez, fondator și reprezentant principal al doctrinei unanimismului.

Opera

Poezie

• 1908: Viața unanimă („La vie unanime");
• 1916: Europa („Europe");
• 1917: Cele patru anotimpuri („Les Quatre Saisons");
• 1920: Călătoria amanților („Le voyage des amants");
• 1909: Prima carte de rugăciuni („Premier livre de prières");
• 1910: Poemul metropolitanului. Manual de zeificare. O ființă în mișcare („Le poème du métropolitain. Manuel de déification. Un être en marche");
• 1924: Oda genoveză („Ode génoise");
• 1937: Omul alb („L'homme blanc");
• 1945: Pietre ridicate („Pierres levées");
• 1948: Antologie lirică („Choix de poèmes");
• 1957: Case („Maisons")...

Baltazar, Camil (25 august 1902 - 27 aprilie 1977)

Camil Baltazar

Leibu Goldenstein sau Leopold Goldstein

25 august 1902 - 27 aprilie 1977

Wikipedia: Camil Baltazar

Camil Baltazar (născut Leibu Goldenstein / Leopold Goldstein, la 25 august 1902, la Focșani – decedat la 27 aprilie 1977, la București) a fost un poet româno-evreu.

Camil Baltazar a studiat la București și a fost prim redactor la ziarul „România Liberă", a colaborat la ziarele: „Zburătorul", „Reporter" și „Gazeta literară".

A practicat lirica elegiacă și de notație („Vecernii”, „Flaute de mătase”) sau a cotidianului nud („Întoarcerea poetului la uneltele sale”). A publicat, de asemenea, memorialistică și traduceri.

Ca poet, Camil Baltazar a cultivat versul tradiționalist și poezia intimistă. Deși în perioada 1947-1976 a publicat alte 8 volume de versuri, poetul a intrat, treptat, într-un con de umbră.

În timpul Holocaustului a apărut pe lista scriitorilor evrei ostateci...

Bolintineanu, Dimitrie (14 ianuarie 1819 - 20 august 1872)

Dimitrie Bolintineanu

(14 ianuarie 1819 - 20 august 1872)

Wikipedia: Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu (născut la 14 ianuarie 1819 (sau 1825 după alte surse), la Bolintin-Vale — decedat la 20 august 1872, la București) a fost un poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848.

Cronologie

1819, februarie – Se naște, în satul Bolintinul din Vale (județul Ilfov), Dimitrie Bolintineanu, fiul macedoneanului Ienache Cosmad. „Părinții lui nu sunt nici vechi moldoveni, nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venită din Balcani, se pare, așezată de curând în țară, un fel de moșieri de clasa a treia, sau mai curând din clasa arendașilor“ (Nicolae Iorga); Stabilindu-se peste câțiva ani în București, viitorul poet urmează cursurile Colegiului Sfântul Sava, având colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne și pe Al. Crețulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron.

...

Polanski, Roman (18 august 1933)

Roman Polanski

(18 august 1933)

Wikipedia: Roman Polanski

Roman Polanski (născut Rajmund Roman Thierry Polański, 18 august 1933, Paris) este un regizor, producător de filme, actor și scenarist cu cetățenie dublă poloneză și franceză.

S-a născut ca Rajmund Roman Liebling, fiul lui Ryszard Liebling și al lui Bula (născută Katz-Przedborska). În 1937 familia sa se întoarce în Polonia, la Cracovia, unde rămân până la începutul celui de al doilea război mondial. Din cauza originilor evreiești, familia sa este închisă în Ghetoul de la Cracovia. Tatăl său va supraviețui, dar mama sa este ucisă în lagărul de la Auschwitz-Birkenau. Roman reușește să scape din ghetou și trăiește ascuns pe tot parcursul războiului. Primele filme le realizează în Polonia comunistă dar în anii 1960 emigrează în Franța. Recunoscut pentru talentul său, realizează mai multe producții hollywoodiene, dar în 1979 fuge din Statele Unite și se stabilește definitiv în Franța, fiind acuzat într-un proces de viol al unei minore. A fost căsătorit de 3 ori și are 2 copii.

Primele lui scurtmetraje au fost „Doi bărbați și un dulap" (1958) și „Mamifere" (1962), unde a arătat umorul lui „negru" și interesul pentru relațile umane bizare. Debutul în lungmetraj este marcat de pelicula „Cuțitul în apă" (1962), unul din primele filme poloneze de după război care nu a fost asociat cu tema războiului.

...

Motrescu, Ilie (18 august 1941 – 26 iulie 1969)

Ilie Motrescu

(18 august 1941 – 26 iulie 1969)

Wikipedia – Ilie Motrescu

Ilie Motrescu (născut la 18 august 1941, la Crasna Putnei, în Storojineț, Ucraina, decedat la 26 iulie 1969, la Crasna) a fost un poet, prozator, profesor, publicist, ziarist, folclorist și muzician român, angajat activ în lupta pentru eliberarea teritoriilor românești aflate sub ocupația sovietică.

Biografie

Ilie Motrescu s-a născut la 18 august 1941 la Crasna Putnei, pe Valea Siretului, în județul Storojineț, într-o familie de reprezentativi gospodari și meseriași români, din părinții Ion și Ana Motrescu. Școala primară o face mai întâi la Ciudei (8 ani), iar clasele 9-10 le absolvă la școala medie nr. 4 din Crasna. În același an (1959), împreună cu un grup de absolvenți din Crasna și din alte localități pornește spre Moldova, la Institutul pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, unde se înscrie la Facultatea de limba și literatura română și de muzică. Absolvind facultatea în 1964 este încorporat un an în armata sovietică (cum se obișnuia în acea vreme).

...

Slavici, Ioan (18 ianuarie 1848 – 17 august 1925)

Ioan Slavici

(18 ianuarie 1848 – 17 august 1925)

Wikipedia – Ioan Slavici

Ioan Slavici (născut la 18 ianuarie 1848, la Șiria, în comitatul Arad, decedat la 17 august 1925, la Crucea de Jos, în județul Vrancea) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.

Provenind dintr-o familie de țărani ardeleni remarcabila operă literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul, deși nu a fost un om de o vastă cultură, a fost considerat de criticul George Călinescu, un instrument de observație excelent al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.

A devenit scriitor îndrumat de Mihai Eminescu, iar la îndemnul acestuia, debutează cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.

...

Müller, Herta (17 august 1953)

Herta Müller

(17 august 1953)

Wikipedia - Herta Müller

Herta Müller (n. 17 august 1953, Nițchidorf, fosta Regiune Timișoara, actualul județul Timiș) este o scriitoare germană de limbă germană și română, originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009.

Originea și studiile

Tatăl ei a fost un șvab bănățean și, ca mulți alți cetățeni români de naționalitate germană, a fost înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS, iar după război își câștiga existența fiind șofer de camion. După venirea la putere a comunismului în România, a fost expropriat de autoritățile statului comunist român.

Mama scriitoarei, ca majoritatea populației de naționalitate germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniștilor la putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică. Acolo a fost deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei.

...

Scott, Walter (15 august 1771 – 21 septembrie 1832)

Walter Scott

(15 august 1771 – 21 septembrie 1832)

Wikipedia - Walter Scott

Sir Walter Scott (15 august 1771 – 21 septembrie 1832) a fost un scriitor scoțian prolific și un poet popular în Europa în timpul vieții sale.

Se poate spune că Scott a fost primul autor de limbă engleză care a avut o carieră internațională în timpul vieții, cu mulți cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza lui sunt încă citite și multe din scrierile lui rămân scrieri de referință atât pentru literatura engleză, cât și pentru literatura scoțiană. Printre operele sale celebre se numără „Ivanhoe", „Rob Roy", „The Lady of The Lake", „Waverley", „The Heart of Midlothian" și „The Bride of Lammermour". Există un număr de traduceri ale operelor lui Sir Walter Scott în limba română.

 ...

Ghica, Ion (12 august 1816 - 22 aprilie 1897)

Ion Ghica

Wikipedia - Ion Ghica

Ion Ghica (n. 12 august 1816, București - d. 22 aprilie 1897, Ghergani, județul Dâmbovița) a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic, Ion Ghica a fost prim-ministru de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 și în 1870-1871) și de două ori între 1859 și 1860, la Iași și la București, în perioada în care țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate.

A fost din 1874 membru titular al Societății Academice Române și președinte al ei din 1876 până în 1879, când instituția a fost redenumită în Academia Română. A fost președinte al Academiei Române de mai multe ori (1879 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 și 1894 - 1895). Cartea Scrisori către V. Alecsandri este capodopera sa de scriitor.

 ...

Creangă, Ion (1 martie 1837 – 31 decembrie 1889) I

Documentare din Wikipedia, Ion Creangă

Ion Creangă (născut la 1 martie 1837, la Humulești, decedat la 31 decembrie 1889, la Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”.

Biografie

Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în „Fragment de biografie” că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu. Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale „Amintiri din copilărie”. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern („tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l

Eminescu, Mihai (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889) III - Poezii

Adio

De-acuma nu te-oi mai vedea,

Rămâi, rămâi, cu bine!

Mă voi feri în calea mea

De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei,

De astăzi nu-mi mai pasă

Că cea mai dulce-ntre femei

Mă lasă.

Căci nu mai am de obicei

Ca-n zilele acele,

Să mă îmbăt şi de scântei

Din stele,

Când degerând atâtea dăţi,

Eu mă uitam prin ramuri

Şi aşteptam să te arăţi

La geamuri.

Eminescu, Mihai (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889) II

Cronologie

Ediţia I a Poesiilor lui M. Eminescu

(www.mihaieminescu.ro)

1850

 Se naşte, în oraşul Botoşani, Mihail, al şaptelea copil din cei unsprezece ai lui Gheorghe şi Raluca Eminovici (Raluca provenea din familia Iuraşcu). Unele mărturii îi fixează ca dată a naşterii 14 decembrie 1849, iar numele de Mihai i se va impune mai târziu. Familia cobora, pe linie paternă, din Transilvania, de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgeşti, obligaţiilor militare şi a persecuţiilor religioase. Bunicii săi, Vasile şi Ioana, au trăit în Călineştii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comună întemeiată de emigranţii transilvăneni. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844 şi, poetul, născut mult mai târziu, nu-i cunoaşte şi nu-i evocă în scrierile sale. Gheorghe, primul băiat al lui Vasile, tatăl poetului, trece din Bucovina în Moldova şi îndeplineşte funcţia de administrator de moşie. Este ridicat la rangul de căminar şi îşi întemeiază gospodăria sa la Ipoteşti, în Ţinutul Botoşanilor.

Familia sporeşte repede şi se nasc, înaintea poetului, Şerban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar după el, Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei (1856) şi Vasile (?). mor, înainte de-a ieşi din copilărie, Ruxandra, Maria şi Vasile.

Căminarul, om cu dragoste de carte, îşi trimite băieţii şi chiar o fată, Aglaia, să facă studii la

Eminescu, Mihai (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889) I

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (născut la 15 ianuarie 1850, Botoșani – decedat la 15 iunie 1889, la București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.

Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figură marcantă a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă