Everac, Paul - Petre Constantinescu (23 august 1924 - 18 octombrie 2011)

Paul Everac

(Petre Constantinescu)

23 august 1924 – 18 octombrie 2011

Wikipedia: Paul Everac

Paul Everac (născut la 23 august 1924, la București – decedat la 18 octombrie 2011, la București) a fost un dramaturg contemporan extrem de prolific, pe adevăratul său nume Petre Constantinescu. Clasele primare și liceul le-a făcut la Arad unde părinții săi erau profesori secundari. A urmat apoi Facultatea de Drept din București, fiind în același timp angajat la ziarul „Curentul”, iar mai apoi meditator.

Biografie

În 1948 scrie prima sa operă literară, poemul dramatic „Robinson”, o căutare patetică de Dumnezeu. Urmează în interval de câțiva ani alte zece piese, în general reinterpretări și parafraze de mituri cunoscute ca Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe, sau evenimente ca Revoluția Franceză abordată dintr-un alt unghi, comentarii la Iuliu Cezar, etc. În acest timp funcționează în diferite locuri și ipostaze ca muncitor agricol, cantaragiu de sfeclă, contabil, director de Casă de Economii, muzeograf, mai târziu jurisconsult și apoi șef de protocol la Marea Adunare Națională. Se însoară în 1951 cu o fată din județul Arad, fiică de învățător, cu care are un băiat și o fiică, iar de pe urma lor trei nepoți...

Debutează literar cu proză scurtă spre sfârșitul deceniului cinci, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei („Poarta”, „Ferestre deschise” și „Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual („Ochiul albastru”, „Costache și viața interioară”, „Himera”, „Ștafeta nevăzută”, „Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul „Don Juan din Grădina Icoanei” și un volum de „Poeme discursive”. Scrie în presa literară, la „Contemporanul”, „România Literară”, „Luceafărul”, „Viața Românească”, dar și în presa zilei, la „Scânteia” și altele. Urmează o nouă serie de piese precum „Camera de alături”, „Paharul cu sifon”, „Baletul electronic”, „A cincea lebădă”, „Ordinatorul”, „Beția Sfântă”, „Salonul”, „Cartea lui Ioviță”, toate de relativ succes, dar mai ales „Un fluture pe lampă”, „Viața e ca un vagon”, „Piatră la rinichi”, care înregistrează mari recorduri de reprezentații și audiență la public. Scrie totodată pentru echipe de amatori circa 40 de piese scurte, participând la concursuri unde repurtează foarte frecvent premiul I (cu „Logodna”, „Cântec din fluier”, „Câteva halbe cu rom”, „Trepte”, „Cadoul”, „Urme pe zăpadă”, „Iancu la Hălmagiu”, „Autograful”, „Dulapul”, și altele), piese din care unele sunt reluate și în teatre profesioniste.

E tradus în limbi străine, jucat în Anglia, Polonia, fostul RDG, Ungaria. E autor de numeroase scenarii radiofonice și TV ca și de cinci scenarii de film realizate. A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a. A scos volume de eseuri și proză satirică scurtă („Şedinţa balerinelor”, „Funigei peste Alpi”) După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 i s-au tipărit trei volume de teatru incluzând zece piese noi, romanul „Câteva feluri de dragoste”, volumul de nuvele „Câteva feluri de moarte”, volumul de poezii „Poeme crepusculare”, eseuri social-politice ca „Reacționarul” și „Mai are România vreo șansă?”, eseul filozofic „Breviar despre lume și viață” și mai multe volume de tablete între care „La poarta din dos a Europei”. E încă activ în publicistică. E președintele unei Fundații Culturale ce desfășoară numeroase manifestări publice de o oarecare anvergură privind cultura și arta românească. Cele 40 de piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A condus Televiziunea Română și Institutul de Cultură din Veneția. Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic. O biografie mai detaliată, cu nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac se găsește în volumul său memorial „Revelionul” apărut în anul 2000.

Piese reprezentate

Nu toate piesele lui Paul Everac au fost montate. Iată o listă a pieselor montate de teatrele profesioniste:

·      Poarta (18.04.1959 Iași, - Ploiești, Pitești, Sibiu)

·      Ferestre deschise (21.05.1959 T. Tineretului (Mic), - Arad, Baia Mare, Sibiu, Brăila, Bacău)

·      Explozie întârziată (22.98.1959 Ploiești, - Arad, Baia Mare, Bulandra, Botoșani, Oradea magh.)

·      Descoperirea (23.08.1959 T. Giulești)

·      Ochiul albastru (6.05.1961 T. CFR. Giulești, - Iași, Arad)

·      Costache și viața interioară (9.04.1962 Iași, - Brăila, Sibiu, Bulandra)

·      Ștafeta nevăzută (6.03.1964 TNB - Cluj m, Tg. Mureș m, Satu Mare m, Timișoara magh.)

·      Himera (1964 T. Tineretului (Mic))

·      Simple coincidențe (20.01.1966 T. Mic, - Timișoara, Pitești, Satu Mare magh., Oradea, Craiova, Tg. Mureș mag)

·      Subsolul (Patimi) (11.01.1967 T. Nottara, - Bârlad, Sibiu, Cluj)

·      Contrapuncte (Ifigenia în Tauris, Ana, Urme pe zăpadă) (1968 T. Bulandra)

·      Cine ești tu? (Lohengrin sau plăcerea zorilor, Cafea ness cu aproximație, Câteva palme false) (TNB, - Sf. Gheorghe, Constanța)

·      Baletul electronic (1969 T.N. Timișoara)

·      Camera de alături (25.04.1970 TNB, - Arad, Galați, Tg. Mureș magh., Constanța, Iași)

·      Ape și oglinzi (21.04.1971 T. Mic)

·      Un fluture pe lampă (4.12.1972 TNB, - Timișoara, Brașov)

·      Cititorul de contor (29.09.1973 Oradea, - Bârlad, Timișoara mag., Sf. Gheorghe, Brașov, T. Mic)

·      Viața e ca un vagon? (Luna 11, 1973 Craiova, - T. Mic, Arad, Sibiu)

·      Acord (4.11.1976 Arad, - TNB)

·      Balustrada (1976 T. Brăila)

·      A cincea lebădă (16.11.1978 Brașov, - Timișoara, T. Giulești, Cluj rom și magh., Baia Mare)

·      Un pahar cu sifon (22.09.1979 Craiova, - Arad, T. Mic)

·      Hai, că a fost drăguț! (1979 Turda, Pitești)

·      Ordinatorul (Luna 9, 1980 T. Giulești, - Pitești, Craiova, Cluj, Timișoara magh.)

·      Salonul (1981 Reșița, - TNB, Arad)

·      Beția sfântă (1982 Piatra Neamț)

·      În trecere la sectorul 9 (1982 Pitești)

·      Drumuri și răscruci (1982 T.N. Iași)

·      Havuzul (1982 T.N. Tg. Mureș)

·      Cartea lui Ioviță (18.09.1983 Tg. Mureș, - Oradea, Satu Mare, Timișoara, TNB)

·      Brățara falsă (1984 T. Nottara)

·      Sculptură în os (1986 T. Nottara, - Brașov)

·      Ușile împărătești (1987 T. Mic, - Pitești)

·      Cei 12 magnifici (Luna 11, 1988 Arad)

·      D’ale protocolului (Luna 1, 1990 Teatrul de Comedie)

·      La marginea lumii (1992 T. Odeon)

·      Lichidarea (22.03.2003 Pitești)

Bibliografie

Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană., București, 1977, p. 217-218;

Găină Alexei: O călătorie la Riga (în rusă).