Lovinescu, Monica (19 noiembrie 1923 – 20 aprilie 2008)

Monica Lovinescu

19 noiembrie 1923 – 20 aprilie 2008

Wikipedia – Monica Lovinescu

Monica Lovinescu (născută la 19 noiembrie 1923, la București – decedată la 20 aprilie 2008, la Paris) a fost o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist. Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost la rândul ei critic literar, devenind o autoritate în materie de literatură română contemporană.

După 1947 a trăit și a activat în exil în Franța, fiind una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă, unde a realizat, printre altele, emisiunea Teze și antiteze la Paris. Mama sa a sfârșit în închisorile staliniste, un fapt care a marcat-o pentru tot restul vieții. Angajamentul ferm anticomunist s-a soldat în 1977 cu un atentat asupra vieții sale și cu campanii de calomniere în presa românească și în publicațiile finanțate de către regimul comunist.

Miloşovici, Lavinia (21 octombrie 1976)

Lavinia Miloşovici

21 octombrie 1976

Wikipedia: Lavinia Miloşevici

Lavinia Miloșovici (în limba sârbă: Лавинија Милошевић, născută la 21 octombrie 1976, la Lugoj, în județul Timiș) este o fostă gimnastă română, actualmente antrenoare de gimnastică.

Lavinia Miloșovici, cunoscută ca "Milo" în lumea gimnasticii, este considerată cea mai valoroasă gimnastă română a anilor 1990, având în palmares 19 medalii mondiale și olimpice. Performanța cea mai notabilă este considerată finala de la sol la Jocurile Olimpice de la Barcelona (Spania) în 1992, pentru care a primit nota 10. Aceasta a fost a doua notă de 10 acordată la Barcelona, și ultima până în prezent.

Biografie sportivă

În circuitul competițional internațional, Miloșovici s-a afirmat ca o gimnastă de un extraordinar succes, reușind să urce pe podium la fiecare Campionat Mondial și ediție a Jocurilor Olimpice între anii 1991 și 1996. Cu toate acestea, cariera ei pare a reproduce cariera Danielei Silivaș prin aceea că ea nu a reușit să câștige medalia de aur la individual compus în nici o competiție majoră. La Campionatul Mondial din 1993 a avut o ratare și greșeli majore au plasat-o pe locul secund apoi pe locul al treilea în 1994 și respectiv 1995. Un destin similar l-au urmat prietenele și colegele ei de echipă, Gina Gogean și Simona Amânar, toate trei pierzând titlurile mondial sau olimpic la individual compus câștigate in final de Shannon Miller, Lilia Podkopaieva respectiv Svetlana Horkina.

Voicu, Ion (8 octombrie 1923 - 24 februarie 1997)

Ion Voicu

8 octombrie 1923 – 24 februarie 1997

Wikipedia: Ion Voicu

Ion Voicu (născut la 8 octombrie 1923, la București – decedat la 24 februarie 1997) a fost un celebru violonist român, fost elev al marelui George Enescu.

Date biografice

Ion Voicu s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o familie de muzicieni de etnie rromă: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu.

Pe la vârsta de 4-5 ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete un asemenea cadou. Încântat peste măsură micuțul nu s-a desprins toată ziua de vioară, iar până seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunoștea. Impresionată de talentul lui, dar mai ales văzându-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a luat profesor de vioară un student de la Conservator. La șase ani, Ion Voicu a început studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat câțiva ani, până când tânărul profesor s-a declarat depășit de micul său elev și le-a recomandat părinților să-i găsească un profesor mai bun. Printre cei care l-au inițiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian și Vasile Filip, pentru ca la 14 ani să dea examenul de admitere la „Academia Regală de Muzică", unde a intrat direct în anul V...

Bucuţa, Emanoil (27 iunie 1887 - 7 octombrie 1946)

Emanoil Bucuţa

27 iunie 1887 - 7 octombrie 1946

Wikipedia: Emanoil Bucuţa

Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu) (născut la 27 iunie 1887, la Bolintin-Deal, în Giurgiu – decedat la 7 octombrie 1946, la București) a fost un scriitor și biolog român, membru corespondent al Academiei Române (1941).

Jebeleanu, Alexandru (7 octombrie 1923 - 28 aprilie 1996)

Alexandru Jebeleanu

7 octombrie 1923 – 28 aprilie 1996

Wikipedia: Alexandru Jebeleanu

Alexandru Jebeleanu (născut la 7 octombrie 1923, la Șipet, în judeţul Timiș – decedat la 28 aprilie 1996, la București) a fost un poet român.

După absolvirea liceului industrial la Timișoara a urmat un semestru cursurile Facultății de Agronomie din Timișoara.

A trecut să studieze la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959.

A debutat în revista „Universul literar”, în 1941, debutul editorial fiind în 1945 cu volumul „Oglinzi sonore”.

În 1949 a fost înființată Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, din care făceau parte 16 membri ai Uniunii Scriitorilor din România. În funcția de Secretar (președinte) a fost ales poetul Alexandru Jebeleanu, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1970.

În 1952 publicația „Scrisul bănățean” a devenit revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, avându-l ca redactor-șef pe Alexandru Jebeleanu, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1972...

Ţuţea, Petre (6 octombrie 1902 - 3 decembrie 1991)

Petre Ţuţea

6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991

Wikipedia: Petre Ţuţea

Petre Țuțea (născut la 6 octombrie 1902 – decedat la 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof și economist român. A fost membru al Mișcării Legionare, imediat după 6 septembrie 1940, fără a avea vreo activitate semnificativă. Potrivit Fișei de încarcerare din 1950, deținutul Petre Țuțea avea „talia 1,82 m, fruntea ovală, nasul drept, gura potrivită, barba prelungă, fața smeadă, ochii căprui, părul castaniu".

Biografie

Petre Țuțea s-a născut în 6 octombrie 1902 în comuna Boteni, județul Muscel (azi județul Argeș). Tatăl său, Petre Bădescu era preot ortodox iar mama sa, Ana Țuțea, era o țărancă analfabetă. Preotul Petre Bădescu, rămas văduv, neputând să se recăsătorească, a început o relație cu Ana, o fată evlavioasă din sat. Petre, copil nelegitim, a fost înscris la primărie sub numele mamei. Tatăl său a murit în 1924, când fiul său avea 22 de ani.

Studii

După absolvirea Școlii primare din Boteni (1913), Petre Țuțea urmează cursurile Gimnaziului „Dinicu Golescu" din Câmpulung Muscel între 1913 şi 1917. În 1917, în timpul războiului, școlile funcționau cu intermitență, profesorii erau sub arme, astfel că trei ani (1917-1920) Petre Țuțea și-i petrece la Boteni, în casa părintească. În 1920, ...

Jobs, Steven-Paul (24 februarie 1955 - 5 octombrie 2011)

Steven Paul Jobs

24 februarie 1955 - 5 octombrie 2011

Wikipedia: Steve Jobs

Steven Paul Jobs (născut la 24 februarie 1955 – decedat la 5 octombrie 2011) a fost cofondatorul și CEO-ul (directorul general) al firmei Apple Computer, precum și CEO al firmei Pixar, până la achiziția acestui studio de animație de către compania Disney. A fost cel mai mare acționar al companiei Disney și membru în consiliul de directori ai Disney. Jobs este considerat ca fiind unul dintre cele mai influente personaje atât din industria calculatoarelor cât și în industria divertismentului.

Cariera în afaceri a lui Jobs a contribuit la formarea mitului întreprinzătorului inteligent și individualist din Silicon Valley care este preocupat de designul produsului și importanța crucială pe care o are aspectul estetic al produsului în cucerirea clienților. Munca sa de dezvoltare de produse care sunt atât funcționale cât și elegante i-au adus o reputație la care mulți admiratori fac referință.

Împreună cu cofondatorul Apple Steve Wozniak, Jobs a ajutat la popularizarea calculatorului personal spre sfârșitul anilor '70. La începutul anilor '80, încă lucrând la Apple, Jobs a fost unul dintre primii care a sesizat succesul comercial pe care interfețele grafice operate prin intermediul mouse-ului îl pot avea. În 1985, după ce a pierdut lupta pentru putere cu consiliul de directori ai companiei Apple, Jobs a fondat NeXT, o companie care dezvolta o platformă de computere specializată în învățământul superior și piața oamenilor de afaceri. Achiziția firmei NeXT în anul 1997 de către Apple l-a adus înapoi pe Jobs la compania pe care o fondase.

Stancu, Zaharia (5 octombrie 1902 - 5 decembrie 1974)

Zaharia Stancu

5 octombrie 1902 – 5 decembrie 1974

Wikipedia: Zaharia Stancu

Zaharia Stancu (născut la 5 octombrie 1902, la Salcia, în județul Teleorman – decedat la 5 decembrie 1974, la București) a fost un scriitor român, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder.

A fost și continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa.

Zaharia Stancu și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții.

Romanul său „Desculț” (1948) a fost masiv promovat în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al unui autor de expresie română și parcurgând globul „în sandale de aur”, după cum îi plăcea autorului să spună. A fost tradus în 24 de limbi până în 1988, printre altele, existând o traducere și în limba japoneză.

Cu toate acestea, în opinia mai multor critici, cărțile lui importante sunt romanele „Șatra”, „Jocul cu moartea” și „Pădurea nebună” (Dilîi-orman; două cuvinte provenite din două limbi, care definesc aria sa natală, Diliorman sau Teleorman).

Pittiş, Florian (4 octombrie 1943 – 5 august 2007)

Florian Pittiş

4 octombrie 1943 – 5 august 2007

Wikipedia: Florian Pittiş

Florian Pittiș (născut la 4 octombrie 1943, la București – decedat la 5 august 2007, la București) a fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru, dar și regizor, traducător, interpret de muzică folk ori realizator de emisiuni radio. A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și alții. A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.

Activitate artistică

A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Dan Micu. A tradus și a regizat piese de teatru. În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio alături de Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, în regia TV a lui Alexandru Bocăneț, iar mai târziu a activat cu același succes în Cenaclul Flacăra. În anul 1992 întemeiază, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Vladi Cnejevici, formația Pasărea Colibri, cu care concertează până în 2001 și împreună cu care înregistrează patru albume.

Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, ce emite exclusiv pe Internet. A adus o contribuție notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show...

Ţiţeica, Gheorghe (4/17 octombrie 1873 – 5 februarie 1939)

Gheorghe Ţiţeica

4/17 octombrie 1873 – 5 februarie 1939

Wikipedia: Gheorghe Ţiţeica

Gheorghe Țițeica (născut la 4/17 octombrie 1873, la Drobeta Turnu-Severin – decedat la 5 februarie 1939, la București) a fost un matematician și pedagog român, profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia.

Fost student al profesorului francez Gaston Darboux, Gheorghe Țițeica s-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieți, a contribuit la ridicarea nivelului învățământului matematic din România.

Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu și V. Cristescu, a înființat revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G. Longinescu publicația „Natura pentru răspândirea științelor”. Cu D. Pompeiu a editat revista „Mathematica”.

Este tatăl fizicianului Șerban Ţiţeica.

Dumitrescu, Silvia (3 octombrie 1959)

Silvia Dumitrescu

3 octombrie 1959

Wikipedia: Silvia Dumitrescu

Silvia Dumitrescu (născută la 3 octombrie 1959, la București) este o interpretă de muzică pop din România. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, la clasa regretatei Mihaela Runceanu, și s-a lansat la Festivalul Național de muzică ușoară Mamaia '85 unde a obținut Premiul I la secțiunea „Interpretare". S-a impus in muzica românească cu piesele scrise de Adrian Enescu, Doru Căplescu, Marius Țeicu, Florin Ochescu, Virgil Popescu, Dani Constantin, Cătălin Târcolea, George Grigoriu, Dumitru Lupu, Gheorghe E. Marian, ş.a. Piese precum „Nu-mi pare rău" (1985, Marius Țeicu), „Cred în tine" (1989, Adrian Enescu), „Noi am ales" (1988, Adrian Enescu), „Miracol infinit"(1989, Doru Căplescu), „Dansul" (1989, Doru Căplescu), „Lumea mea" (1995, Florin Ochescu) sunt doar câteva dintre succesele care au făcut-o un nume de referință în muzica pop românească. În 1995 a obținut la Festivalul Internațional Cerbul de aur, Premiul I la Secțiunea „Videoclip" și Premiul III la Secțiunea „Discografie". Începând cu anul 2004, în urma absolvirii unui an de studiu la secțiunea „Jazz" din cadrul Conservatorului Ciprian Porumbescu din București, la clasa profesorului Mircea Tiberian, Silvia Dumitrescu se dedică acestui gen muzical. Împreună cu soțul său, muzicianul Florin Ochescu, a abordat și genul blues, alăturându-se trupei acestuia, cu care susține în mod frecvent concerte.

Spătaru, Dan (George) (2 octombrie 1939 - 8 septembrie 2004)

Dan (George) Spătaru

2 octombrie 1939 – 8 septembrie 2004

Wikipedia: Dan Spătaru

Dan (George) Spătaru (născut la 2 octombrie 1939, la Aliman, în jud. Constanța – decedat la 8 septembrie 2004, la București) a fost unul dintre cei mai prolifici cântăreți români de muzică ușoară.

Date biografice

Dan Spătaru s-a născut în 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria și adolescența la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătuşă pentru a îndeplini dorința mamei „copiii mei să învețe carte". Aici Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. Postul pe care a evoluat a fost cel de mijlocaș. A jucat la „Progresul", apoi la „Știința București".

În anul III la Facultatea de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spătaru era student când a început să cânte la „Casa Studenților" în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie, tatăl său cântând la vioară...

Goma, Paul (2 octombrie 1935)

Paul Goma

2 octombrie 1935

Wikipedia: Paul Goma

  

Paul Goma (născut la 2 octombrie 1935, la Mana, Vatici, în județul Orhei, România) este un scriitor și militant anticomunist român, stabilit la Paris. 

Biografie

Poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste supranumit Soljenițîn-ul României și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

Paul Goma s-a arătat din tinerețe animat de un spirit contestatar, declarând că persecutarea sau escamotarea unui cetățean rentează pentru putere, numai dacă rămâne necunoscut. În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism. A reușit totuși să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București la filologie română și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”...

Marian, Simion-Florea (1 octombrie 1847 - 24 aprilie 1907)

Simion Florea Marian

1 octombrie 1847 - 24 aprilie 1907

Wikipedia: Simion Florea Marian

Simion (Simeon) Florea Marian (născut la 1 octombrie 1847, la Ilișești, în Suceava – decedat la 24 aprilie 1907, la Suceava) a fost un folclorist și etnograf român, preot, membru titular al Academiei Române.

Biografie

Simion Florea Marian a fost pe rând preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la „școala poporală" și la „școala reală inferioară" din Siret (1879-1883), profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresbiter (1903). A fost de asemenea un membru activ al Academiei Române (1881), membru în Societatea Geografică Română și Societatea Istorică Română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.)

Simion Florea Marian este considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate. Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetători...

Mihăiţă, George (23 septembrie 1948)

George Mihăiță

23 septembrie 1948

Wikipedia: George Mihăiță

George Mihăiță (născut la 23 septembrie 1948, la Moreni, în județul Dâmbovița) este un actor român de teatru și film.

Biografie

A absolvit în 1971 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale" București, secția Actorie, clasa prof. univ. Sanda Manu. Începând cu anul 2000 este directorul Teatrului de Comedie din București.

Actorul George Mihăiță a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”...

Vicoveanca, Sofia (Sofia Fusa) (23 septembrie 1941)

Sofia Vicoveanca

Sofia Fusa

23 septembrie 1941

Wikipedia: Sofia Vicoveanca

Sofia Vicoveanca (numele real fiind Sofia Fusa căsătorită Micu; născută la 23 septembrie 1941, în comuna Toporăuți din județul Cernăuți, România, actualmente în Ucraina) este o renumită solistă de muzică populară din zona Bucovinei.

Cariera muzicală

Sofia Vicoveanca s-a născut la data de 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuți (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de orașul Cernăuți (astăzi în Ucraina), primind la naștere numele de Sofia Fusa. A fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa.

Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat în comuna Vicovu de Jos, unde și-a petrecut copilăria. „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, a mărturisit mai târziu. Din dragoste pentru satul copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-și numele de scenă Sofia Vicoveanca.

Din copilărie, constrânsă de greutățile materiale prin care treceau refugiații, micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască etc. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu" din Suceava. În anul 1965, îi apare primul său disc. Din anul 1998, devine solistă de muzică populară la Ansamblul „Rapsozii Botoșanilor”...

Botez, Alice (22 septembrie 1914-27 octombrie 1985)

Alice Botez

22 septembrie 1914-27 octombrie 1985

Wikipedia: Alice Botez

Alice Botez (născută la 22 septembrie 1914, la Slatina – decedată la 27 octombrie 1985, la București) a fost o prozatoare română.

Date biografice

A făcut studii de logică și psihologie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (1933-1938). Și-a făcut debutul publicistic în 1937. Între 1940 și 1942 susține cronica literară a cotidianului „Vremea". În 2001 i s-a publicat jurnalul sub numele „Cartea realităților fantastice”. A fost o bună prietenă cu Jeni Acterian, autoarea „Jurnalului unei fete greu de mulțumit”, jurnal apărut postum.

Liviu Petrescu, în „Dicționarul Scriitorilor Români”, scrie despre Alice Botez: „[ea] prezintă în proza sa, asemenea lui Ianus, o față dublă arătând o vie receptivitate pentru experimentele și căutările prozei moderne”...

Faraday Michael (22 septembrie 1791-25 august 1867)

Michael Faraday

22 septembrie 1791-25 august 1867

Wikipedia: Michael Faraday

Michael Faraday (născut la 22 septembrie 1791 – decedat la 25 august 1867) a fost un fizician și chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy.

Descoperiri

În fizică face cercetări importante privind cunoașterea electromagnetismului și dezvoltarea aplicațiilor acestuia.

Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experiențele lui completează cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la forțele electromagnetice, reușind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic descoperă principiul de funcționare a motorului electric cu magneți permanenți.

În anul 1831 descoperă inducția electromagnetică, reușind să realizeze conversia electromecanică a energiei și să enunțe Legea inducției electromagnetice.

Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obține prin inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică...

Bruegel, Pieter, cel Bătrân (1525 - 18 septembrie 1569)

Pieter Bruegel cel Bătrân

1525 - 18 septembrie 1569

Wikipedia: Pieter Bruegel cel Bătrân

Pieter Bruegel cel Bătrân (născut în 1525, la Kempen – decedat la 18 septembrie 1569, la Bruxelles), numit și Bruegel al Țăranilor, este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Grație originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. Artistul renunță la tradițiile și tiparele Renașterii, dar profită la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil...

Bacovia, George (17 septembrie 1881 - 22 mai 1957)

George Bacovia

George Andone Vasiliu

17 septembrie 1881 - 22 mai 1957

Wikipedia: George Bacovia

George Bacovia (născut la 17 septembrie 1881 (pe stil vechi 4 septembrie), la Bacău – decedat la 22 mai 1957, la București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Biografie

Copilăria

George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal...

Bârsescu, Agatha (9 septembrie 1857 - 22 noiembrie 1939)

Agatha Bârsescu

(9 septembrie 1857 - 22 noiembrie  1939)

Wikipedia: Agatha Bârsescu

Agatha Bârsescu (născută la 9 septembrie 1857 – decedată la 22 noiembrie 1939) a fost o actriță română. A urmat conservatorul de la București și apoi la Viena. A jucat ca primă tragediană la Burgtheater din Viena, apoi pe scenele multor teatre din Europa și din America. Și-a valorificat însușirile de tragediană interpretându-și rolurile cu patos romantic. Printre creațiile sale se numără rolurile titulare din „Medeea" și „Sapho", ambele de Franz Grillparzer, „Antigona" de Sofocle, „Maria Stuart" de Friedrich von Schiller, regina din Ruy Blas de Victor Hugo, etc. Spre sfârșitul vieții a fost profesoară la Conservatorul din Iași.

Este înmormântată în Cimitirul „Eternitatea” din Iași. Pe placa sa funerară a fost gravată următoarea inscripție: „Aici odihnește geniala tragediană, Agata Bârsescu, Gloria neamului românesc care a ilustrat teatru până la desăvârșire în țară și străinătate + la 22 noiembrie 1939”...

Richelieu, Armand-Jean I. du Plessis de (9 septembrie 1585 - 4 decembrie 1642)

Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu

(Cardinalul Richelieu)

(9 septembrie 1585 - 4 decembrie 1642)

Wikipedia: Cardinalul Richelieu

Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu, intrat în istorie cu numele de Cardinalul Richelieu, (născut la 9 septembrie 1585, în palatul Richelieu, departamentul Indre-et-Loire – decedat la 4 decembrie 1642, în Paris) a fost un cleric, nobil și om politic francez.

A avut titlurile de Marquis du Chillou, episcop de Luçon (1608), cardinal (1622), prim duce de Richelieu (1631) și prim duce de Fronsac (1634), abate de Cluny, Cîteaux și Prémontré. De asemenea numit „Eminența roșie", a fost cel mai apropiat consilier al lui Ludovic al XIII-lea, țelul său fiind schimbarea structurii statului francez într-o monarhie absolută și slăbirea hegemoniei Habsburgice în Europa.

Tinerețe

Născut la Paris, Armand du Plessis a fost al patrulea copil într-o familie cu cinci copii, dintre care ultimii trei fii. Cu toate că obârșia lui a fost din rândul nobilimii mici, familia lui are un rol mai însemnat în Poitou. Tatăl lui, Francois de Plessis, a fost soldat, iar mama lui, Susane de la Porte, a fost fiica unui jurist renumit. Din copilărie a fost delicat și a suferit accese frecvente de probleme de sănătate de-a lungul vieții.

La vârsta de cinci ani, Richelieu rămâne orfan de tată, acesta murind în războiul religiilor și lăsând familia cu datorii; cu ajutorul material al curții regale, familia lui reușește să înlăture greutățile financiare. Începând de la vârsta de nouă ani, Richelieu este trimis la Colegiul Navara din Paris pentru a studia filozofia. După terminarea studiilor era interesat de cariera militară, căutând să urmeze cariera tatălui său...

Bianu, Ion (8 septembrie 1856 - 13 februarie 1935)

Ion C. Bianu

8 septembrie 1856 - 13 februarie 1935

Wikipedia: Ion Bianu

Ioan C. Bianu (născut la 8 septembrie 1856, în Făget, județul Alba – decedat la 13 februarie 1935, la București) a fost un filolog și bibliograf român, membru titular și președinte al Academiei Române.

Biografie

Ion Bianu a absolvit Facultatea de Litere din București, după care, în 1888, cu sprijinul oferit de Alexandru Odobescu și Bogdan Petriceicu Haşdeu, și-a continuat studiile la Milano, Madrid și Paris. A fost profesor de limba și literatura română la Liceul „Sfântul Sava” și șeful primei Catedre de Istoria Literaturii Române, la Facultatea de Litere și Filosofie din București. În 1884 a devenit directorul Bibliotecii Academiei, instituție pe care a condus-o pînă la sfârşitul vieții cu un devotament devenit legendar. A organizat biblioteca Academiei, înzestrând-o cu un număr mare de manuscrise, cărți și periodice. Pentru a se documenta a făcut o serie de călătorii în Rusia, Marea Britanie, Germania etc., unde a vizitat numeroase biblioteci și s-a interesat de modul lor de organizare și funcționare.

Activitatea deosebită i-a adus alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1887 și ca membru titular în 1902. În 1927 Ion Bianu a devenit secretar general al acestei instituții pentru ca în 1929 să fie numit președintele ei, iar între 1932 și 1935 vicepreședinte.

Sub conducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din Bibliografia românească veche, 1508 - 1830 (1903 - 1936) și Catalogul manuscriptelor românești (3 volume, 1907 - 1931). A editat numeroase texte vechi. Este unul dintre autorii principali ai reformei ortografice din 1904 a Academiei, reformă care a reprezentat un pas important în introducerea principiului fonetic în scrierea limbii române. Sub îndrumarea lui Ion Bianu s-a organizat primul Congres Național al Bibliotecarilor (București, 1924) și prima Asociație a Bibliotecarilor din România (la 15 septembrie 1924), al cărui președinte a devenit...