Florian Pittiş
4 octombrie 1943 – 5 august 2007
Florian Pittiș (născut la
4 octombrie 1943, la București – decedat la 5 august 2007, la București) a fost
unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru, dar și regizor, traducător,
interpret de muzică folk ori realizator de emisiuni radio. A scris texte pentru
cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și alții. A fost de asemenea, francmason (având
gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.
Activitate artistică
A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru
Tocilescu, Sanda Manu, Dan Micu. A tradus și a regizat piese de
teatru. În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio alături de Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, în regia TV a lui Alexandru
Bocăneț, iar mai târziu a activat cu același succes în Cenaclul Flacăra. În anul
1992 întemeiază, alături de Mircea
Baniciu, Mircea Vintilă și Vladi Cnejevici, formația Pasărea
Colibri, cu care concertează până în 2001 și împreună cu care
înregistrează patru albume.
Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în
1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca
apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, ce emite exclusiv
pe Internet. A adus o contribuție notabilă în popularizarea muzicii pop-rock
prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show...
Florian Pittiș
a tradus in limba română cântecele lui Bob
Dylan: „A Hard Rain's A-Gonna Fall”
(„Va
veni iar o ploaie grea”), „Death
is Not the End” („Sfârșitul nu-i aici”), „Don't Think Twice”, „It's All Right” („Nu-i nimic, asta e!”), „Mr. Tambourine Man”, „Rainy Day Women”#12 & 35 („Toți
suntem puțin luați...”), „She
Belongs to Me” („Alo! Ea-i a mea”), „Silvio” („Oameni buni”).
În afara activității artistice, Pittiș a fost membru și președinte al Senatului Clubului
Aristocratic al Rapidului, fiind un susținător declarat al acestei populare
echipe de fotbal.
S-a căsătorit la 12 martie 1999 cu Niculina Anda, educatoare.
La 30 iulie 2007, Pittiș
a fost internat la Institutul Oncologic Fundeni. Artistul a impus medicilor să
nu dezvăluie amănunte despre starea sănătății sale. Boala care l-a doborât,
cancerul de prostată, era diagnosticată de mai bine de un an, timp în care Pittiș a urmat cu regularitate
tratamentele prescrise. Florian Pittiș
se stinge din viață la 5 august 2007 (ora 15,15) și este înmormântat cu onoruri
masonice.
Muzică
- Sunt tânăr, Doamnă... (2008);
- Cântece de bivuac (1999);
- Ciripituri (1998);
- În căutarea cuibului pierdut (1996);
- Nu trântiți ușa (Mircea Vintilă și Florian Pittiș), 1992
- A fost una dintre vocile consacrate ale îndrăgitei emisiuni Teleenciclopedia, producție TVR.
- Lucius – Iulius Cezar de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 1968
- Fleance – Macbeth de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1968
- Aurel – Sfârșitul pământului de Victor Eftimiu, regia Zoe Anghel-Stanca, 1968
- Băiatul – Transplantarea inimii necunoscute de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969
- Camille – Puricele în ureche de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, 1969
- Collin Talbo – Harfa de iarbă de Truman Capote, regia Crin Teodorescu, 1970
- Jeremy – Iubire pentru iubire de William Congreve, regia Emil Mandric, 1970
- Licheaua – Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, 1970
- Arlechino – Mincinosul de Carlo Goldoni, regia Sanda Manu, 1971
- Valentin – Valentin și Valentina de Mihail Roșcin, regia Adrian Georgescu, 1972
- Feste – A 12-a noapte de William Shakespeare; regia Liviu Culei, 1973
- Alencon – Elisabeta I de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, 1974
- Alioșka – Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975
- Traian – Titanic Vals de Tudor Mușatescu, regia Toma Caragiu, 1975
- Edmund - Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill, regia Liviu Ciulei, 1976
- Radu cel Frumos – Răceala de Marin Sorescu, regia Dan Micu, 1977
- Piotr - Mici burghezi de Maxim Gorki, regia Ioan Taub, 1978
- Ariel – Furtuna de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1978
- Mihai - Scoica de lemn de Fănuș Neagu, regia Dan Nasta, 1979 (Teatrul Nottara)
- Leonard Brazil – Cum se numeau cei patru Beatles (orig. City Sugar) de Stephen Poliakoff, regia Florian Pittiș, 1980
- Patriciu – Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic de Adrian Dohotaru, regia Petre Popescu, 1980
- Ludovic cel Mare - Cabala bigoților de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu, 1982
- Domnul Loyal - Tartuffe de Moliere, regia Alexandru Tocilescu, 1982
- Olcica - Rezervația de pelicani de D.R. Popescu, regia Valeriu Moisescu, 1983
- Laertes - Hamlet de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985
- El însuși - Cântec despre mine însumi de Walt Whitman, regia Florian Pittiș, 1985
- Teodoro - Câinele grădinarului de Lope de Vega, regia Florian Pittiș, 1988
- Philinte - Mizantropul de Moliere, regia Valeriu Moisescu, 1989
- Dr. Frank Bryant - Meditațiile Ritei de Willy Russell, regia Florian Pittiș, 1989
- Mortimer Brewster - Arsenic și dantelă veche de Joseph Kesselring, regia Grigore Gonța, 1991
- Sonnenstich - Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei, 1991
- Tiresias - Antigona de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993
- Jack - Totul în grădină de Edward Albee, regia Tudor Mărăscu, 1997
Ca regizor
- Față în față cu lumea (spectacol în colaborare cu Mircea Vintilă), 1979
- Cum se numeau cei patru Beatles (orig. City Sugar) de Stephen Poliakoff (traducerea Florian Pittiș), 1980
- Poezia muzicii tinere - spectacol de muzică și poezie, 1981
- Cântec despre mine însumi (Song of Myself) - spectacol de muzică și poezie pe versurile lui Walt Whitman, 1985
- Câinele grădinarului de Lope de Vega, 1988
- Meditațiile Ritei de Willy Russel, 1989
- Black and White de Keith Waterhouse și Willis Hall, (traducerea și adaptarea Florian Pittiș), 1997
- „Gioconda fără surâs" (1967, regia: Malvina Urșianu);
- „Frumoasele vacanțe" (1968, regia: Károly Makk);
- „Adio, dragă Nela” (1972, regia: Cornel Todea)";
- "Veronica se întoarce" (1973, regia: Elisabeta Bostan);
- „Serenadă pentru etajul XII” (1976);
- „Mama" (1977).
- „Ultima noapte de dragoste” (1980) - dublaj de voce
- „Înnebunesc și-mi pare rău” (1992, regia: Ion Gostin);
- „Mașini" („Regele”, versiunea în limba română) (2006)
- Dublaj de voce, în seria „Aventurile Ursulețului de Pluș”, și în filmul „Marea Aventură a Porcușorului”, în rolul lui Winnie de Pluș, vocea în original aparținându-i lui Jeff Bennet.
Președintele României Ion
Iliescu i-a conferit artistului Florian Pittiș la 7 februarie 2004
Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta
Spectacolului", „în semn de
apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ
pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
Varia
Conform propriei declarații, Florian Pittiș a fost din 1998 membru al masoneriei române. La un
moment dat a devenit purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.
A fost un fumător prea pătimaș de „Carpați” fără filtru,
producție exclusivă Sfântu Gheorghe.
Aprecieri critice
Cronica spectacolului „A 12-a noapte” de William
Shakespeare (Teatrul „Bulandra”):
În acest spectacol, de mare clasă actoricească, se disting două interpretări ieșite din comun: Virgil Ogășanu – Malvolio…
Și, cel fără de care a 12-a noapte nu poate exista și nici nu poate fi imaginată, Feste, cel mai înţelept si mai trist bufon din comediile shakespearene, cu o surprinzătoare viață prin creația lui Florian Pittiș. Un joc de profunzime, interiorizat, cu straturi de semnificații, elaborat cu precizie în gest, privire si cântec, ne-au relevat un Feste-vagabond, un Charlot „avant la lettre”, cu straiele lui Rică-Fante de Obor, un Feste care fumează cu disperare și înțelepciune, fiindcă știe tot ce se poate ști despre viață și despre moarte, despre dragoste și trădare, despre prietenie și nestatornicie, despre noroc și soartă. Un Feste care deschide și închide pagina spectacolului, îmbarcându-ne cu el pe o „Corabie a nebunilor”.Mira Iosif – revista Teatrul nr. 5 (anul XVIII), mai 1973
Pasărea Colibri - Vinovaţii fără vină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.