sâmbătă, 4 octombrie 2014

Pittiş, Florian (4 octombrie 1943 – 5 august 2007)

Florian Pittiş
4 octombrie 1943 – 5 august 2007


Florian Pittiș (născut la 4 octombrie 1943, la București – decedat la 5 august 2007, la București) a fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru, dar și regizor, traducător, interpret de muzică folk ori realizator de emisiuni radio. A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și alții. A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.

Activitate artistică
A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Dan Micu. A tradus și a regizat piese de teatru. În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio alături de Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, în regia TV a lui Alexandru Bocăneț, iar mai târziu a activat cu același succes în Cenaclul Flacăra. În anul 1992 întemeiază, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Vladi Cnejevici, formația Pasărea Colibri, cu care concertează până în 2001 și împreună cu care înregistrează patru albume.
Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, ce emite exclusiv pe Internet. A adus o contribuție notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show...
Florian Pittiș a tradus in limba română cântecele lui Bob Dylan: „A Hard Rain's A-Gonna Fall” („Va veni iar o ploaie grea”), „Death is Not the End” („Sfârșitul nu-i aici”), „Don't Think Twice”, „It's All Right” („Nu-i nimic, asta e!”), „Mr. Tambourine Man”, „Rainy Day Women”#12 & 35 („Toți suntem puțin luați...”), „She Belongs to Me” („Alo! Ea-i a mea”), „Silvio” („Oameni buni”).
În afara activității artistice, Pittiș a fost membru și președinte al Senatului Clubului Aristocratic al Rapidului, fiind un susținător declarat al acestei populare echipe de fotbal.
S-a căsătorit la 12 martie 1999 cu Niculina Anda, educatoare.
La 30 iulie 2007, Pittiș a fost internat la Institutul Oncologic Fundeni. Artistul a impus medicilor să nu dezvăluie amănunte despre starea sănătății sale. Boala care l-a doborât, cancerul de prostată, era diagnosticată de mai bine de un an, timp în care Pittiș a urmat cu regularitate tratamentele prescrise. Florian Pittiș se stinge din viață la 5 august 2007 (ora 15,15) și este înmormântat cu onoruri masonice.

Muzică
  • Sunt tânăr, Doamnă... (2008);
  • Cântece de bivuac (1999);
  • Ciripituri (1998);
  • În căutarea cuibului pierdut (1996);
  • Nu trântiți ușa (Mircea Vintilă și Florian Pittiș), 1992
 TV
  • A fost una dintre vocile consacrate ale îndrăgitei emisiuni Teleenciclopedia, producție TVR.
 Roluri în teatru
  • LuciusIulius Cezar de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 1968
  • FleanceMacbeth de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1968
  • AurelSfârșitul pământului de Victor Eftimiu, regia Zoe Anghel-Stanca, 1968
  • BăiatulTransplantarea inimii necunoscute de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969
  • CamillePuricele în ureche de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, 1969
  • Collin TalboHarfa de iarbă de Truman Capote, regia Crin Teodorescu, 1970
  • JeremyIubire pentru iubire de William Congreve, regia Emil Mandric, 1970
  • LicheauaAcești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, 1970
  • ArlechinoMincinosul de Carlo Goldoni, regia Sanda Manu, 1971
  • ValentinValentin și Valentina de Mihail Roșcin, regia Adrian Georgescu, 1972
  • FesteA 12-a noapte de William Shakespeare; regia Liviu Culei, 1973
  • AlenconElisabeta I de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, 1974
  • AlioșkaAzilul de noapte de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975
  • TraianTitanic Vals de Tudor Mușatescu, regia Toma Caragiu, 1975
  • Edmund - Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill, regia Liviu Ciulei, 1976
  • Radu cel FrumosRăceala de Marin Sorescu, regia Dan Micu, 1977
  • Piotr - Mici burghezi de Maxim Gorki, regia Ioan Taub, 1978
  • ArielFurtuna de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1978
  • Mihai - Scoica de lemn de Fănuș Neagu, regia Dan Nasta, 1979 (Teatrul Nottara)
  • Leonard Brazil – Cum se numeau cei patru Beatles (orig. City Sugar) de Stephen Poliakoff, regia Florian Pittiș, 1980
  • PatriciuAnchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic de Adrian Dohotaru, regia Petre Popescu, 1980
  • Ludovic cel Mare - Cabala bigoților de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu, 1982
  • Domnul Loyal - Tartuffe de Moliere, regia Alexandru Tocilescu, 1982
  • Olcica - Rezervația de pelicani de D.R. Popescu, regia Valeriu Moisescu, 1983
  • Laertes - Hamlet de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985
  • El însuși - Cântec despre mine însumi de Walt Whitman, regia Florian Pittiș, 1985
  • Teodoro - Câinele grădinarului de Lope de Vega, regia Florian Pittiș, 1988
  • Philinte - Mizantropul de Moliere, regia Valeriu Moisescu, 1989
  • Dr. Frank Bryant - Meditațiile Ritei de Willy Russell, regia Florian Pittiș, 1989
  • Mortimer Brewster - Arsenic și dantelă veche de Joseph Kesselring, regia Grigore Gonța, 1991
  • Sonnenstich - Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei, 1991
  • Tiresias - Antigona de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993
  • Jack - Totul în grădină de Edward Albee, regia Tudor Mărăscu, 1997

Ca regizor
  • Față în față cu lumea (spectacol în colaborare cu Mircea Vintilă), 1979
  • Cum se numeau cei patru Beatles (orig. City Sugar) de Stephen Poliakoff (traducerea Florian Pittiș), 1980
  • Poezia muzicii tinere - spectacol de muzică și poezie, 1981
  • Cântec despre mine însumi (Song of Myself) - spectacol de muzică și poezie pe versurile lui Walt Whitman, 1985
  • Câinele grădinarului de Lope de Vega, 1988
  • Meditațiile Ritei de Willy Russel, 1989
  • Black and White de Keith Waterhouse și Willis Hall, (traducerea și adaptarea Florian Pittiș), 1997
Cinema
  • Gioconda fără surâs" (1967, regia: Malvina Urșianu);
  • Frumoasele vacanțe" (1968, regia: Károly Makk);
  • Adio, dragă Nela” (1972, regia: Cornel Todea)";
  • "Veronica se întoarce" (1973, regia: Elisabeta Bostan);
  • Serenadă pentru etajul XII” (1976);
  • Mama" (1977).
  • Ultima noapte de dragoste” (1980) - dublaj de voce
  • Înnebunesc și-mi pare rău” (1992, regia: Ion Gostin);
  • Mașini" („Regele”, versiunea în limba română) (2006)
  • Dublaj de voce, în seria „Aventurile Ursulețului de Pluș”, și în filmul „Marea Aventură a Porcușorului”, în rolul lui Winnie de Pluș, vocea în original aparținându-i lui Jeff Bennet.
 Premii și distincții
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Florian Pittiș la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

Varia
Conform propriei declarații, Florian Pittiș a fost din 1998 membru al masoneriei române. La un moment dat a devenit purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.
A fost un fumător prea pătimaș de „Carpați” fără filtru, producție exclusivă Sfântu Gheorghe.

Aprecieri critice
Cronica spectacolului „A 12-a noapte” de William Shakespeare (Teatrul „Bulandra”):
   În acest spectacol, de mare clasă actoricească, se disting două interpretări ieșite din comun: Virgil OgășanuMalvolio

    Și, cel fără de care a 12-a noapte nu poate exista și nici nu poate fi imaginată, Feste, cel mai înţelept si mai trist bufon din comediile shakespearene, cu o surprinzătoare viață prin creația lui Florian Pittiș. Un joc de profunzime, interiorizat, cu straturi de semnificații, elaborat cu precizie în gest, privire si cântec, ne-au relevat un Feste-vagabond, un Charlot „avant la lettre”, cu straiele lui Rică-Fante de Obor, un Feste care fumează cu disperare și înțelepciune, fiindcă știe tot ce se poate ști despre viață și despre moarte, despre dragoste și trădare, despre prietenie și nestatornicie, despre noroc și soartă. Un Feste care deschide și închide pagina spectacolului, îmbarcându-ne cu el pe o „Corabie a nebunilor”.
Mira Iosifrevista Teatrul nr. 5 (anul XVIII), mai 1973
Pasărea Colibri - Vinovaţii fără vină

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *