Spătaru, Dan (George) (2 octombrie 1939 - 8 septembrie 2004)

Dan (George) Spătaru

2 octombrie 1939 – 8 septembrie 2004

Wikipedia: Dan Spătaru

Dan (George) Spătaru (născut la 2 octombrie 1939, la Aliman, în jud. Constanța – decedat la 8 septembrie 2004, la București) a fost unul dintre cei mai prolifici cântăreți români de muzică ușoară.

Date biografice

Dan Spătaru s-a născut în 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria și adolescența la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătuşă pentru a îndeplini dorința mamei „copiii mei să învețe carte". Aici Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. Postul pe care a evoluat a fost cel de mijlocaș. A jucat la „Progresul", apoi la „Știința București".

În anul III la Facultatea de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spătaru era student când a început să cânte la „Casa Studenților" în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie, tatăl său cântând la vioară...

Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a văzut. L-a ascultat odată la „Mon Jardin" și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu „Măicuța mea", de Temistocle Popa. În anul 1972 o cunoaște pe viitoarea soție, Sida, la Teatrul „Fantasio" din Constanța. S-au căsătorit în 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției, Dan Spătaru a fost „familist convins" și „un model de tătic".

A fost o personalitate a lumii muzicale românești, a rezistat timpului, ne-a învățat să-i acceptăm slăbiciunile și a reușit să-și lase amprenta timbrului vocal în memoria fiecăruia dintre noi.

A urmat un lung şir de șlagăre: „Țărăncuță, țărăncuță”, „Nici o lacrimă”, „Nu-ți șade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărțire”, „Oare, oare, îți pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile”. Dan Spătaru a bătut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute și 19 secunde: „prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!“. Moartea lui Dan Spătaru, în urma unui infarct, a adus la înmormântarea lui peste 10000 de oameni.

Discografie (parțială)

• Best of (1996)
• Drumurile tinereții (2002)
• Pe drumul meu (2005)
• Raza mea de soare (2005)
• In memoriam, vol. 1 (2007)
• In memoriam, vol. 2 (2007)

DVD - Momente de aur (2009)

Piese din repertoriu (parţial)

• Trecea fanfara militară (Temistocle Popa / Mircea Block)
• Mi-ai furat inima (Temistocle Popa / A. Grigoriu, R. Iorgulescu)
• Măicuță, îți mulțumesc (Temistocle Popa / Eugen Mirea)

Filmografie

• Cîntecele mării (1971)