Emanoil Bucuţa
27 iunie 1887 - 7 octombrie 1946
Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu) (născut la 27 iunie 1887,
la Bolintin-Deal, în Giurgiu – decedat la 7 octombrie 1946, la București) a
fost un scriitor și biolog român, membru corespondent al Academiei Române (1941).
Studii
Absolvent al Facultății
de Litere și Filosofie (1911) specializare limba și literatura germană la Universitatea din București.
Activitate
A fost preocupat de cercetări de etnografie și folclor,
de istorie literară, și a scris poezie și romane poetice. Emanoil Bucuța este fondatorul și directorul revistei de epocă „Boabe de grâu” între anii 1930-1935, asigurând fotografiei etnologice
prestigiul de document sociologic de certă valoare informativă.
Scrieri
- Florile inimei: miniaturi, oglinzi, cântece de leagăn, Editura „Cartea Românească", 1920
- Românii dintre Vidin și Timoc, Editura „Cartea Românească", 1923
- Biblioteca satului, Fundația culturală regală „Principele Carol ", 1936
- Capra neagră, „Editura casei școalelor și a culturii poporului", București 1938, reeditare la Editura Dacia, 1977
- Pietre de vad, 3 volume, „Editura casei școalelor și a culturii poporului", București 1937, 1941, 1943
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.