Miloşovici, Lavinia (21 octombrie 1976)

Lavinia Miloşovici

21 octombrie 1976

Wikipedia: Lavinia Miloşevici

Lavinia Miloșovici (în limba sârbă: Лавинија Милошевић, născută la 21 octombrie 1976, la Lugoj, în județul Timiș) este o fostă gimnastă română, actualmente antrenoare de gimnastică.

Lavinia Miloșovici, cunoscută ca "Milo" în lumea gimnasticii, este considerată cea mai valoroasă gimnastă română a anilor 1990, având în palmares 19 medalii mondiale și olimpice. Performanța cea mai notabilă este considerată finala de la sol la Jocurile Olimpice de la Barcelona (Spania) în 1992, pentru care a primit nota 10. Aceasta a fost a doua notă de 10 acordată la Barcelona, și ultima până în prezent.

Biografie sportivă

În circuitul competițional internațional, Miloșovici s-a afirmat ca o gimnastă de un extraordinar succes, reușind să urce pe podium la fiecare Campionat Mondial și ediție a Jocurilor Olimpice între anii 1991 și 1996. Cu toate acestea, cariera ei pare a reproduce cariera Danielei Silivaș prin aceea că ea nu a reușit să câștige medalia de aur la individual compus în nici o competiție majoră. La Campionatul Mondial din 1993 a avut o ratare și greșeli majore au plasat-o pe locul secund apoi pe locul al treilea în 1994 și respectiv 1995. Un destin similar l-au urmat prietenele și colegele ei de echipă, Gina Gogean și Simona Amânar, toate trei pierzând titlurile mondial sau olimpic la individual compus câștigate in final de Shannon Miller, Lilia Podkopaieva respectiv Svetlana Horkina.

Voicu, Ion (8 octombrie 1923 - 24 februarie 1997)

Ion Voicu

8 octombrie 1923 – 24 februarie 1997

Wikipedia: Ion Voicu

Ion Voicu (născut la 8 octombrie 1923, la București – decedat la 24 februarie 1997) a fost un celebru violonist român, fost elev al marelui George Enescu.

Date biografice

Ion Voicu s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o familie de muzicieni de etnie rromă: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu.

Pe la vârsta de 4-5 ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete un asemenea cadou. Încântat peste măsură micuțul nu s-a desprins toată ziua de vioară, iar până seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunoștea. Impresionată de talentul lui, dar mai ales văzându-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a luat profesor de vioară un student de la Conservator. La șase ani, Ion Voicu a început studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat câțiva ani, până când tânărul profesor s-a declarat depășit de micul său elev și le-a recomandat părinților să-i găsească un profesor mai bun. Printre cei care l-au inițiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian și Vasile Filip, pentru ca la 14 ani să dea examenul de admitere la „Academia Regală de Muzică", unde a intrat direct în anul V...

Bucuţa, Emanoil (27 iunie 1887 - 7 octombrie 1946)

Emanoil Bucuţa

27 iunie 1887 - 7 octombrie 1946

Wikipedia: Emanoil Bucuţa

Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu) (născut la 27 iunie 1887, la Bolintin-Deal, în Giurgiu – decedat la 7 octombrie 1946, la București) a fost un scriitor și biolog român, membru corespondent al Academiei Române (1941).

Jebeleanu, Alexandru (7 octombrie 1923 - 28 aprilie 1996)

Alexandru Jebeleanu

7 octombrie 1923 – 28 aprilie 1996

Wikipedia: Alexandru Jebeleanu

Alexandru Jebeleanu (născut la 7 octombrie 1923, la Șipet, în judeţul Timiș – decedat la 28 aprilie 1996, la București) a fost un poet român.

După absolvirea liceului industrial la Timișoara a urmat un semestru cursurile Facultății de Agronomie din Timișoara.

A trecut să studieze la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959.

A debutat în revista „Universul literar”, în 1941, debutul editorial fiind în 1945 cu volumul „Oglinzi sonore”.

În 1949 a fost înființată Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, din care făceau parte 16 membri ai Uniunii Scriitorilor din România. În funcția de Secretar (președinte) a fost ales poetul Alexandru Jebeleanu, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1970.

În 1952 publicația „Scrisul bănățean” a devenit revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, avându-l ca redactor-șef pe Alexandru Jebeleanu, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1972...

Ţuţea, Petre (6 octombrie 1902 - 3 decembrie 1991)

Petre Ţuţea

6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991

Wikipedia: Petre Ţuţea

Petre Țuțea (născut la 6 octombrie 1902 – decedat la 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof și economist român. A fost membru al Mișcării Legionare, imediat după 6 septembrie 1940, fără a avea vreo activitate semnificativă. Potrivit Fișei de încarcerare din 1950, deținutul Petre Țuțea avea „talia 1,82 m, fruntea ovală, nasul drept, gura potrivită, barba prelungă, fața smeadă, ochii căprui, părul castaniu".

Biografie

Petre Țuțea s-a născut în 6 octombrie 1902 în comuna Boteni, județul Muscel (azi județul Argeș). Tatăl său, Petre Bădescu era preot ortodox iar mama sa, Ana Țuțea, era o țărancă analfabetă. Preotul Petre Bădescu, rămas văduv, neputând să se recăsătorească, a început o relație cu Ana, o fată evlavioasă din sat. Petre, copil nelegitim, a fost înscris la primărie sub numele mamei. Tatăl său a murit în 1924, când fiul său avea 22 de ani.

Studii

După absolvirea Școlii primare din Boteni (1913), Petre Țuțea urmează cursurile Gimnaziului „Dinicu Golescu" din Câmpulung Muscel între 1913 şi 1917. În 1917, în timpul războiului, școlile funcționau cu intermitență, profesorii erau sub arme, astfel că trei ani (1917-1920) Petre Țuțea și-i petrece la Boteni, în casa părintească. În 1920, ...

Jobs, Steven-Paul (24 februarie 1955 - 5 octombrie 2011)

Steven Paul Jobs

24 februarie 1955 - 5 octombrie 2011

Wikipedia: Steve Jobs

Steven Paul Jobs (născut la 24 februarie 1955 – decedat la 5 octombrie 2011) a fost cofondatorul și CEO-ul (directorul general) al firmei Apple Computer, precum și CEO al firmei Pixar, până la achiziția acestui studio de animație de către compania Disney. A fost cel mai mare acționar al companiei Disney și membru în consiliul de directori ai Disney. Jobs este considerat ca fiind unul dintre cele mai influente personaje atât din industria calculatoarelor cât și în industria divertismentului.

Cariera în afaceri a lui Jobs a contribuit la formarea mitului întreprinzătorului inteligent și individualist din Silicon Valley care este preocupat de designul produsului și importanța crucială pe care o are aspectul estetic al produsului în cucerirea clienților. Munca sa de dezvoltare de produse care sunt atât funcționale cât și elegante i-au adus o reputație la care mulți admiratori fac referință.

Împreună cu cofondatorul Apple Steve Wozniak, Jobs a ajutat la popularizarea calculatorului personal spre sfârșitul anilor '70. La începutul anilor '80, încă lucrând la Apple, Jobs a fost unul dintre primii care a sesizat succesul comercial pe care interfețele grafice operate prin intermediul mouse-ului îl pot avea. În 1985, după ce a pierdut lupta pentru putere cu consiliul de directori ai companiei Apple, Jobs a fondat NeXT, o companie care dezvolta o platformă de computere specializată în învățământul superior și piața oamenilor de afaceri. Achiziția firmei NeXT în anul 1997 de către Apple l-a adus înapoi pe Jobs la compania pe care o fondase.

Stancu, Zaharia (5 octombrie 1902 - 5 decembrie 1974)

Zaharia Stancu

5 octombrie 1902 – 5 decembrie 1974

Wikipedia: Zaharia Stancu

Zaharia Stancu (născut la 5 octombrie 1902, la Salcia, în județul Teleorman – decedat la 5 decembrie 1974, la București) a fost un scriitor român, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder.

A fost și continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa.

Zaharia Stancu și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții.

Romanul său „Desculț” (1948) a fost masiv promovat în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al unui autor de expresie română și parcurgând globul „în sandale de aur”, după cum îi plăcea autorului să spună. A fost tradus în 24 de limbi până în 1988, printre altele, existând o traducere și în limba japoneză.

Cu toate acestea, în opinia mai multor critici, cărțile lui importante sunt romanele „Șatra”, „Jocul cu moartea” și „Pădurea nebună” (Dilîi-orman; două cuvinte provenite din două limbi, care definesc aria sa natală, Diliorman sau Teleorman).

Pittiş, Florian (4 octombrie 1943 – 5 august 2007)

Florian Pittiş

4 octombrie 1943 – 5 august 2007

Wikipedia: Florian Pittiş

Florian Pittiș (născut la 4 octombrie 1943, la București – decedat la 5 august 2007, la București) a fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru, dar și regizor, traducător, interpret de muzică folk ori realizator de emisiuni radio. A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și alții. A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.

Activitate artistică

A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Dan Micu. A tradus și a regizat piese de teatru. În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio alături de Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, în regia TV a lui Alexandru Bocăneț, iar mai târziu a activat cu același succes în Cenaclul Flacăra. În anul 1992 întemeiază, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Vladi Cnejevici, formația Pasărea Colibri, cu care concertează până în 2001 și împreună cu care înregistrează patru albume.

Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, ce emite exclusiv pe Internet. A adus o contribuție notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show...

Ţiţeica, Gheorghe (4/17 octombrie 1873 – 5 februarie 1939)

Gheorghe Ţiţeica

4/17 octombrie 1873 – 5 februarie 1939

Wikipedia: Gheorghe Ţiţeica

Gheorghe Țițeica (născut la 4/17 octombrie 1873, la Drobeta Turnu-Severin – decedat la 5 februarie 1939, la București) a fost un matematician și pedagog român, profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia.

Fost student al profesorului francez Gaston Darboux, Gheorghe Țițeica s-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieți, a contribuit la ridicarea nivelului învățământului matematic din România.

Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu și V. Cristescu, a înființat revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G. Longinescu publicația „Natura pentru răspândirea științelor”. Cu D. Pompeiu a editat revista „Mathematica”.

Este tatăl fizicianului Șerban Ţiţeica.

Dumitrescu, Silvia (3 octombrie 1959)

Silvia Dumitrescu

3 octombrie 1959

Wikipedia: Silvia Dumitrescu

Silvia Dumitrescu (născută la 3 octombrie 1959, la București) este o interpretă de muzică pop din România. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, la clasa regretatei Mihaela Runceanu, și s-a lansat la Festivalul Național de muzică ușoară Mamaia '85 unde a obținut Premiul I la secțiunea „Interpretare". S-a impus in muzica românească cu piesele scrise de Adrian Enescu, Doru Căplescu, Marius Țeicu, Florin Ochescu, Virgil Popescu, Dani Constantin, Cătălin Târcolea, George Grigoriu, Dumitru Lupu, Gheorghe E. Marian, ş.a. Piese precum „Nu-mi pare rău" (1985, Marius Țeicu), „Cred în tine" (1989, Adrian Enescu), „Noi am ales" (1988, Adrian Enescu), „Miracol infinit"(1989, Doru Căplescu), „Dansul" (1989, Doru Căplescu), „Lumea mea" (1995, Florin Ochescu) sunt doar câteva dintre succesele care au făcut-o un nume de referință în muzica pop românească. În 1995 a obținut la Festivalul Internațional Cerbul de aur, Premiul I la Secțiunea „Videoclip" și Premiul III la Secțiunea „Discografie". Începând cu anul 2004, în urma absolvirii unui an de studiu la secțiunea „Jazz" din cadrul Conservatorului Ciprian Porumbescu din București, la clasa profesorului Mircea Tiberian, Silvia Dumitrescu se dedică acestui gen muzical. Împreună cu soțul său, muzicianul Florin Ochescu, a abordat și genul blues, alăturându-se trupei acestuia, cu care susține în mod frecvent concerte.

Spătaru, Dan (George) (2 octombrie 1939 - 8 septembrie 2004)

Dan (George) Spătaru

2 octombrie 1939 – 8 septembrie 2004

Wikipedia: Dan Spătaru

Dan (George) Spătaru (născut la 2 octombrie 1939, la Aliman, în jud. Constanța – decedat la 8 septembrie 2004, la București) a fost unul dintre cei mai prolifici cântăreți români de muzică ușoară.

Date biografice

Dan Spătaru s-a născut în 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria și adolescența la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătuşă pentru a îndeplini dorința mamei „copiii mei să învețe carte". Aici Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. Postul pe care a evoluat a fost cel de mijlocaș. A jucat la „Progresul", apoi la „Știința București".

În anul III la Facultatea de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spătaru era student când a început să cânte la „Casa Studenților" în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie, tatăl său cântând la vioară...

Goma, Paul (2 octombrie 1935)

Paul Goma

2 octombrie 1935

Wikipedia: Paul Goma

  

Paul Goma (născut la 2 octombrie 1935, la Mana, Vatici, în județul Orhei, România) este un scriitor și militant anticomunist român, stabilit la Paris. 

Biografie

Poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste supranumit Soljenițîn-ul României și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

Paul Goma s-a arătat din tinerețe animat de un spirit contestatar, declarând că persecutarea sau escamotarea unui cetățean rentează pentru putere, numai dacă rămâne necunoscut. În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism. A reușit totuși să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București la filologie română și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”...

Marian, Simion-Florea (1 octombrie 1847 - 24 aprilie 1907)

Simion Florea Marian

1 octombrie 1847 - 24 aprilie 1907

Wikipedia: Simion Florea Marian

Simion (Simeon) Florea Marian (născut la 1 octombrie 1847, la Ilișești, în Suceava – decedat la 24 aprilie 1907, la Suceava) a fost un folclorist și etnograf român, preot, membru titular al Academiei Române.

Biografie

Simion Florea Marian a fost pe rând preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la „școala poporală" și la „școala reală inferioară" din Siret (1879-1883), profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresbiter (1903). A fost de asemenea un membru activ al Academiei Române (1881), membru în Societatea Geografică Română și Societatea Istorică Română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.)

Simion Florea Marian este considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate. Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetători...